Lorenuta mea are deja o lunita. Creste frumos si sta din ce in ce mai mult treaza. Zambeste, rade, plange, vrea toata ziua in brate, iar noi incercam sa ne bucuram de fiecare clipa alaturi de minunile noastre. Are zile mai linistite si zile cand se constipa si e mai agitata. Ii place afara, doarme neintoarsa; nu-i place la baita...mai bine spus nu-i place cand o spal pe capusor; are 4650g si se face din ce in ce mai frumoasa; incearca sa vorbeasca si toata ziua plimba limbuta in gurita si se uita la mine cu ochisorii ei mari parca mi-ar spune ceva; ii place mult tzitzi, desi mai da lapticul afara de atata scremut. Ii place sa dansezi cu ea in brate si adoarme leganata usor; doarme noaptea cu doua treziri de papa (mai mult fortat ca ea se foieste insa nu vrea sa deschida gurita si tre sa ma chinui sa o fac sa o prinda si sa suga).
Cel mai mult ma bucur ca Ema o iubeste si o accepta. Prima oara cand se trezeste o cauta pe surioara ei, se aseaza langa ea, o pupaceste si o iubeste, daca cumva plange Lore Ema vine imediat si ma cheama, chiar daca cate-o data imi mai zice sa-i scot Lorenei tzitzica din gura ca sa-i dau ei ceva.
